Pana la momentul casatoriei si mai ales pentru femei a locui cu parintii este ceea ce se pare ca este normal. Intervine apoi mutarea insa nu in toate cazurile inseamna a locui singuri. Pentru moment, pana cand socrii sau parintii se retrag la pensie situatiile difera. Insa in randul tinerilor din Romania a locui cu parintii este o tendinta. Ba mai mult decat atat acestia se intorc in casa parintilor dupa divort sau in cazul in care nu exista o schimbare de statut in acest sens si dupa varsta de 30 de ani situatia este neschimbata.
Societatea pune mare pret pe eticheta casatoriei si ca urmare a mutatului in casa proprie sau de ce nu in casa barbatului. Sunt parca reguli nescrise, sunt parca idei care se urmaresc ca si cand asa ne este dictat. Rar se intampla ca o persoana ajunsa la varsta maturitatii sa considere a lua viata in propriile maini.
Sistemul de educatie pe stil american. Ajunsi la varsta majoratului si a facultatii mai toti tinerii se grabesc sa locuiasca departe de parinti. Si oricat ar fi de greu in prima faza acest lucru ajuta la o mai buna dezvoltare si responsabilizare. Devii constient ca trebuie sa te intretii si iti creezi propriul confort. Insa din nou intr-o nota comparativa nivelul de trai face diferenta. Cheltuieli prea mari pentru a sustine aceasta idee chiria este de multe ori vazuta ca o metoda alternativa insa nu pe termen lung. Salariul prea mic aduce dificultati care ii aduc inapoi pe cei care la un moment dat incercau o viata pe cont propriu.
In plan psihologic totul se rezuma la a rasfata prea mult. Cu o conceptie gresita multi parinti evita sa ofere o noua perspectiva tinerilor caci a lucra pe timp de vara spre exemplu ar insemna sa demonstreze societatii ca nu are cu ce sa-l intretina sa sa-i ofere cele necesare. Ca intr-unc erc vicios acestia vor pleca prea tarziu din sanul familiei pentru a fi independenti.