In lupta pentru viata unii nu reusesc decat prin ajutorul nu numai al medicilor ci al umanului, acolo unde se realizeaza ca daca pentru unii nu se mai poate face nimic pentru altii este o salvare. Donarea de organe poate suna sumbru insa gandind rational este metoda ce salveaza alte vieti. Unde unul moare alti 3 pot sa aiba o noua sansa la viata.
A educa populatia in acest sens este dificil avand in vedere in primul rand lipsa de informare din acest sens. Unii se lovesc de superstitii altii de partea religioasa, crezand ca asa cum este dat omul pe pamant asa trebuie sa moara, sa trebuie sa plece din aceasta lume, asa trebuie sa fie ingropat. Biserica insa vine cu sprijinul pentru metoda donarii de organe.
Ajutorul este cel uman, ajutorul este si cel divin cand totul tine de o decizie. Pentru cei in decizia carora ramane sa se schimbe viata unuia dificultatea vine ca o urmare in prezenta suferintei pierderii unui om drag. Decizia trebuie sa fie una imediata pentru ca de la prelevare si pana la implementare orice secunda conteaza si pentru ca organul in cauza sa fie viabil.
Ramane pe partea cealalta si o chestiune de acceptare a celor care primesc un organ. Simplul gand ca nu esti sanatos, ca ai nevoie de o inima sau un rinichi de la alta persoana si acesta vine de la o persoana care nu mai este in aceasta lume poate sa faca respingerea organului. Un procedeu complex care implica de ambele parti o intelegere ca unul poate da, altul poate primi.
A te simti mai mult decat norocos ca poti sa ai o astfel de sansa este pentru cealalta parte un regret. Insa biserica vine si ea cu un sprijin, cu minimul posibil de a explica aceste fapte, de a invata prin predici ca un astfel de pas inseamna acolo unde se poate un ajutor pentru semeni.