Cand decenta nu cunoaste limite

A avea constiinta, demnitate si integritate ca om nu este pentru toata lumea un concept dupa care sa se ghideze. O confirma asta fiecare zi din viata; la piata se vand flori culese din gradinile altora,  cu un pret de mana a doua coroane de flori si la fier vechi bucati din gardurile de morminte. Ti se face sila pana unde poate duce nesimtirea.

Cel mai intrigant caz poate il reprezinta hotii din cimitire. A strica un mormant este prin lege o actiune ce contravine bunelor moravuri, ce se pedepseste sub titulatura de profanare de morminte. Insa pana la procese, dovezi si reclamatii hotul neprins e negustor cinstit. Pana unde va duce aceasta situatie cand inventivitatea hotilor nu cunoaste limite?

Se fura orice se poate valorifica. Coroanele de flori sunt o tinta usoara inca de la bun inceput pentru ca revandute in piete celor care mai putin isi permit sa se dovedeasca a fi o afacere simpla. Cum a stopa acest fenomen este prea greu unii ajung pana sa stropeasca benzina pentru a incerca sa tina hotii departe de tentatia furtului.  Insa sunt si cei a caror constiinta nu se limiteaza doar la atat. Una din metode este aceea de a insela prin a minti ca pentru o suma modica sa se ingrijeasca de mormant. Cine mai verifica apoi acest demers descopera ca e prea tarziu sa mai gaseasca faptasul.

Pe departe metoda de furt din cimitire care creeaza dezgust este cea a rugaciunii. Cum pot paznicii sa te goneasca din cimitir daca tu ai venit sa aprinzi o lumanare, sa te rogi, sa te reculegi? Insa hotii exploreaza aceasta metoda mai mult decat in plan spiritual. In pozitia „rugaciunii” cand chipurile se rog actioneaza fara rusine in ziua mare cu ranga pentru a-si face un stoc de fier vechi. Valorificat mai apoi nu va depasi cativa lei. De ajuns insa pentru o zi de munca.